spiritualitate
știință
cultură

manifest transdisciplinaritate

niveluri de realitate terțul inclus & complexitate

„ O autentică educaţie nu poate favoriza abstractizarea în dauna altor forme de cunoaştere. Educaţia trebuie să pună accentul pe
contextualizare, concretizare şi globalizare. Educaţia transdisciplinarăse bazează pe reevaluarea rolului intuiţiei, imaginaţiei, sensibilităţii şi corpului în transmiterea cunoştinţelor”.
(B. Nicolescu –  Carta transdisciplinarităţii)

 

Transdisciplinaritatea privește – așa cum indică prefixul trans – ceea ce se află în același timp și între discipline, și înăuntrul diverselor discipline, și dincolo de orice disciplină. Finalitatea ei este înțelegerea lumii prezente, unul din imperativele sale fiind unitatea cunoașterii. 

În prezența mai multor niveluri de Realitate, spațiul dintre discipline și de dincolo de discipline este plin de informație.” ro.wikipedia 

Ca direcție de studiu și metodologie de abordare a complexității Naturii, transdisciplinaritatea s-a definit in cadrul Primului Congres Mondial al Transdisciplinaritãtii (Convento da Arrábida, Portugalia1994)

 

carta transdisciplinarității

Preambul

  • Considerînd cã proliferarea actualã a disciplinelor academice si ne-academice conduce la o crestere exponentialã a cunoasterii, care face imposibilã orice privire globalã asupra fiintei umane,
  • Considerînd cã doar o inteligentã capabilã sã înteleagã dimensiunea planetarã a conflictelor actuale ar putea face fatã complexitãtii lumii noastre si pericolului contemporan al autodistrugerii materiale si spirituale a speciei noastre,
  • Considerînd cã viata este serios amenintatã de o tehnostiintã triumfãtoare ce se supune doar înspãimîntãtoarei logici a eficacitãtii în slujba eficacitãtii, 
  • onsiderînd cã ruptura contemporanã dintre o cunoastere din ce în ce mai bogatã si o fiintã interioarã din ce în ce mai sãracã duce la aparitia unui nou obscurantism ale cãrei consecinte pe plan individual si social sunt incalculabile,
  • Considerînd cã acumularea cunostintelor, fãrã precedent în istorie, accentueazã inegalitatea dintre cei ce le posedã si cei care nu le posedã, provocînd astfel inegalitãti în sînul natiunilor si între natiunile de pe planeta noastrã,
  • Considerînd, totodatã, cã toate aceste pericole enuntate îsi au si contraponderea pozitivã, cresterea extraordinarã a cunoasterii putînd duce în final la o mutatie comparabilã cu aceea a transformãrii primatelor în homo sapiens,
  • Considerînd toate cele expuse, participantii la Primul Congres Mondial al Transdisciplinaritãtii (Convento da Arrábida, Portugalia, 2-7 noiembrie 1994) adoptã prezenta Cartã, conceputã ca un ansamblu de principii fundamentale ale comunitãtii spiritelor transdisciplinare, constituind un contract moral pe care fiecare semnatar al acestei Carte îl face cu sine însusi, fãrã nici o constrîngere de ordin juridic ori institutional.

Articolul 1: Orice tentativă de reducere a ființei umane la o definiție și de descompunere a sa în structuri formale, indiferent care ar fi acestea, este incompatibilă cu viziunea transdisciplinară.

Articolul 2: Recunoașterea existenței unor diferite niveluri de Realitate, guvernate de logici diferite, este inerentă atitudinii transdisciplinare. Orice tentativă de reducere a Realitătii la un singur nivel, guvernat de o singură logică, este incompatibilă cu transdisciplinaritatea.

Articolul 3: Transdisciplinaritatea este complementarã demersului disciplinar ; din confruntarea dintre discipline, ea face sã aparã noi rezultate si noi punti între ele ; ea ne oferã o nouã viziune asupra Naturii si a Realitãtii. Transdisciplinaritatea nu cautã sã elaboreze o superdisciplinã înglobînd toate disciplinele, ci sã deschidã toate disciplinele la ceea ce au în comun si la ceea ce se aflã dincolo de granitele lor.

Articolul 4: Cheia de boltă a transdisciplinarității este unificarea semantică si operativă a accepțiunilor între și de diferitele discipline. Ea presupune o raționalitate deschisă, printr-o nouă viziune asupra relativității noțiunilor de “definiție” și “obiectivitate”. Formalismul excesiv, rigiditatea definițiilor și absolutizarea obiectivității, implicând excluderea subiectului, nu pot avea decât un efect de sărăcire a realului.

Articolul 5: Viziunea transdisciplinarã este în mãsura în care depãseste domeniul stiintelor exacte prin dialogul si reconcilierea lor, nu doar cu stiintele umaniste ci si cu artele, literatura, poezia si experienta interioarã.

Articolul 6: In raport cu interdisciplinaritatea și multidisciplinaritatea, transdisciplinaritatea este multireferențialã și multidimensionalã. tinând seama de diferitele concepții asupra timpului și istoriei, transdisciplinaritatea nu exclude existența unui orizont transistoric.

Articolul 7: Transdisciplinaritatea nu se constituie nici într-o nouă religie, nici într-o nouă filosofie, nici într-o nouă metafizică, nici într-o știință a științelor.

Articolul 8: Demnitatea ființei umane este atât de ordin planetar cât și cosmic. Apariția ființei umane pe pământ este una din etapele istoriei Universului. Recunoașterea Terrei ca patrie a tuturor ființelor umane este unul din imperativele transdisciplinarității. Fiecare ființă umană are dreptul la o naționalitate, dar locuând pe Pământ este și o ființă transnațională. Recunoașterea de către dreptul international a acestei duble apartenențe – la o națiune și la Terra – este una dintre finalitățile cercetării transdisciplinare.

Articolul 9: Transdisciplinaritatea conduce la o atitudine deschisă față de mituri și religii și față de cei care le respectă în spirit transdisciplinar.

Articolul 10: Nu existã nici o cultură privilegiată în raport cu celelalte. Demersul transdisciplinar este în sine transcultural.

Articolul 11: O autentică educație nu poate favoriza abstractizarea în dauna altor forme de cunoaștere. Educația trebuie să pună accentul pe contextualizare, concretizare și globalizare. Educația transdisciplinară se bazează pe reevaluarea rolului intuitiei, imaginației, sensibilității și corpului în transmiterea cunoștințelor.

Articolul 12: Elaborarea unei economii transdisciplinare se bazează pe postulatul că economia trebuie să fie în serviciul ființei umane și nu invers.

Articolul 13: Etica transdisciplinară respinge orice atitudine ce refuză dialogul și dezbaterea, indiferent de originea acestei atitudini – fie ea de ordin ideologic, scientist, religios, economic, politic, filosofic. Cunoașterea împărtășită ar trebui să ducăla o înțelegere împărtășită, fondată pe respectul absolut al diversităților colective și individuale, unite prin viața comună pe una și aceeasi planetă.

Articolul 14: Rigoarea, deschiderea și toleranța sunt caracteristicile fundamentale ale atitudinii și viziunii transdisciplinare. Rigoarea în argumentație, care ia în seamă toate datele existente, este cea mai bună barieră în calea derivelor posibile. Deschiderea implică acceptarea necunoscutului, neașteptatului și imprevizibilului. Toleranța este recunoașterea dreptului de a susține idei și adevăruri contrare acelora pe care le împărtășim noi însine.

Articol final: Prezenta Cartă a Transdisciplinarități este adoptată de participanții la Primul Congres Mondial al Transdisciplinarități, fără nici o afirmare a unei autorităț în afara celei a propriei lor opere si activităț.

In conformitate cu procedurile ce vor fi stabilite de comun acord cu cercetătorii din toate țările aderând la ideile transdisciplinarității, Carta este deschisã spre semnare oricãrei persoane interesate în promovarea măsurilor progresive de ordin național, internațional și transnațional menite să asigure aplicarea acestor Articole în viața de fiecare zi.

Convento da Arrábida, 6 noiembrie 1994

Comitetul de redactare
Lima de Freitas, Edgar Morin si Basarab Nicolescu