Știința Complexității nu este o etichetă pusă pe o colecție de metode, teorii sau modele. Este un mod nou de a aborda Realitatea. Este o CUNOAȘTERE obținută prin distilarea cunoștințelor dobândite în studii și cercetări efectuate în ultimul secol sub denumiri precum: Topologie, Sisteme dinamice neliniare, Geometrie Fractală, Sinergetică, Teoria Sistemelor disipative, Teoria Haosului, Teoria Catastrofelor, Inteligența artificială, Automate celulare, știința Cogniției, știința computatională.
Ştiinţa Complexităţii încearcă să răspundă la o seamă de întrebări considerate fundamentale:
• Cum se poate studia geneza unui sistem (emergenţă, auto-poiesis, auto-organizare)?
• Cum se poate reconstrui dinamica unor sisteme ierarhizate (cu deosebire a celor vii) din studiul datelor experimentale?
• Cum trebuie plasaţi senzorii (și de ce tip?) pentru a surprinde în mod esenţial interacţiunile ce se desfăşoară în sisteme ierarhizate în general și în organisme biologice/ecosisteme în special?
• Cum se poate evalua obiectiv un sistem complex atunci când însăşi definirea frontierei este o problemă dificilă şi, în plus, se manifestă dependenţa sistemului faţă de istoria cumulată în evoluţia sa, respectiv de particularităţi ale evoluţiei mediului?
• Cum poate fi interpretată în acest context al ştiinţei Complexităţii apariţia şi dezvoltarea Conştiinţei, a evoluției exponențiale a biosferei, a civilizaţiei umane?
* Studiază forme cu aspect neregulat atât în spațiu cât și în timp, cu proprietăți de autosimilaritate;
* Evindețiază proprietăți noi ale obiectelor naturale precum și diferențe principiale între acestea și artefacte.
* Aduce in atenție importanța recursivităii în modearea fenomenelor naturale în general și a viului înspecial. * Furnizeaza tehnici de generare și măsurare a obiectelor fractale.
* Studiază dinamica sistemelor complexe și introduce o metodologie nouă de investigare și noi concepte printre care: scenarii de tranziție la haos, rezonanță haotica, atractori stranii etc.
*Descoperirea de către Feigenbaum a celor două constante ale Haosului este considerată de mulți cea mai mare descoperire a secolului trecut și de o importanță egală cu descoperirea lui Pi și a lui e.
* Studiază procesele cooperative în sisteme formate din mai multe subsisteme cvasi-identice care interacționează.
* Automatele celulare pot fi considerate modele de început din clasa algoritmilor ce conduc la procese de auto-organizare, conțin Inteligență Artificială (calculatorul neuronal) și permit generarea de Viață Artificială.
* Studiază și clasifică fenomenele caracterizate de schimbări bruște de comportament care decurg din mici modificări ale contextului.
* Este o ramură a teoriei bifurcației în studiul sistemelor dinamice ; este, de asemenea, un caz special special al teoriei singularității mai generale în geometrie Teoria catastrofei.
Centrul pentru Studii Complexe, înființat în 1996, este primul think tank din România, dedicat științei complexității.
Centrul pentru studii Complexe si-a propus sa valorifice creativ si in sprijinul concret al societatiii, expertiza si competentele detinute în domeniul științei complexității, pregătind în acelși timp și noua generație pentru participarea activă într-o economie modernă, flexibilă și evident sustenabilă.